fbpx

Istoria se repetă

Jul 19, 2022Din slujire, Samy Costea

Eclesiastul 1:9-10

Un lucru la care mă gândesc în ultima perioadă este că istoria se repetă. Am citit cartea Eclesiastul chiar la începutul pandemiei, iar un lucru mi-a atras atenția este faptul că Solomon parcă era plictisit de viața pe acest Pământ. Pentru el nu mai era nimic nou sub soare, totul este o deșertăciune. Care este rolul meu pe acest Pământ? Dacă totul se repetă, are rost toată truda și lupta mea? Mi-am pus aceste întrebări de multe ori și m-am confruntat cu ele.

În urmă cu aproximativ 100 de ani Gripa Spaniolă lovea din plin Pământul, și în anii 1918-1919 se înregistrează între 50-100 de milioane de victime. Tot în această perioadă 1914-1918 se petrece și primul război mondial. Iată-ne după 100 de ani parcă confruntându-ne aceleași ”evenimente”, o pandemie în timpul unui război pornit în Europa. Cine s-ar fi gândit acum câțiva ani că un virus va lovi o întragă Planetă și va provoca atâta pagubă sau că un război se va declanșa în Europa? Prin intermediul acestor circumstanțe am realizat că cel mai bun lucru pe care aș putea să-l fac este să-mi dedic viața în slujba lui Dumnezeu și să îi slujesc Lui. Poate de multe ori nu pot planifica totul așa cum îmi propun dar știu că atâta timp cât sunt în planul Lui, El îmi va purta de grijă.

În lunile care au trecut am răspuns la criza provocată datorită războiului și m-am pus la dispoziție cu ce am putut. Una dintre cele mai mari nevoi ale refugiaților a fost să ajungă departe de război în țările din Vest, dar și să știe că sunt în siguranță. Am făcut multe drumuri din România către țările Vestice cu mașina plină de mămici și copii. Am văzut multe fețe posomorâte și parcă fără pic de speranță. Este foarte greu să exprim în cuvinte sentimentele pe care le-am simțit. Zeci de oameni disperați, cu povești și experiențe diferite care parcă par scoase ca dintr-un film. O poveste care mi-a rămas imprimată în minte a fost cu o mamă și copilul ei. Îmi povestea că pe drum când încerca să fugă din Ucraina se afla într-un autobuz pe un pod și au fost atacați de armata rusă. Îmi povestea cum pe o parte și pe alta a podului se arunca cu bombe, și-a luat băiețelul mai mic și au reușit să fugă și să traverseze podul. Îmi spunea că nici ea nu știe cum a reușit să traverseze dar din fericire toate bombele au căzut pe lângă podul peste care trebuiau să treacă.

Mă bucur că încă trăim vremuri de pace în România și cât timp va fi așa voi continua să ajut și să mă pun la dispoziție cu tot ceea ce pot face. Istoria se va repeta întodeauna, nu va fi nimic nou pe Pământ la fel cum spunea și Eclesiastul așa că ce pot face eu mai bine decât să încurajez, să ascult persoane cu inima încărcată, să îi ajut să ajungă unde au nevoie și mai presus de toate să mă rog pentru ei ca să descopere adevăratul adăpost în Dumnezeu.

Dacă vrei să fii și tu parte la această lucrare o poți face prin:

– Rugăciune (Roagă-te pentru Ucraina dar și pentru mine și activitățile mele)

– Susține financiar proiectul cu ajutorarea Ucrainenilor

Susține-mă financiar (pentru a putea continua lucrarea pe care o fac/susține-mă financiar cu 25 lei/lunar)

Articole Recente