Unii au apreciat foarte mult, alții au contrat implicarea mea în Ucraina și cu ucrainenii.
Sa înțelegem ca toate încep cu Dumnezeu. La începutul războiului, întrebarea mea a fost: ,, Ce trebuie sa fac eu în situația asta???? “. Inima mea era convinsa ca trebuie sa fac ceva, deși nu știam ce, dar aveam nevoie de confirmare. Sâmbăta seara, pe 26 februarie, in frământarea mea lăuntrica, in timp ce căutam voia lui Dumnezeu, am vizionat un video înainte sa ajungă la știri. Era un tata care plângea pe brațele fiicei lui, urmând mai apoi sa le conducă la tren pe fata și mama ei pentru a veni în Romania. Seara, am văzut videoul și la știri și am spus soției mele, ca mâine, după biserica, mergem la vama sa ajutam cum putem. Duminica dimineața am anunțat pe Facebook, pentru oamenii din Comani și Drăgănești ca la ora 12 voi pleca spre vama și oricine este bine-venit sa ajute cum poate. Cum am terminat biserica, la ora 11, oamenii m-au surprins plăcut în felul în care s-au mobilizat și în scurt timp am umplut microbuzul cu ajutoare. Pot sa spun ca cel mai mișcat am fost de o văduva care a dat ce a avut, un cofrag de oua fierte!
Am călătorit spre vama împreună cu soția si acolo am fost din nou impresionat de felul în care s-au mobilizat cei care colectau ajutoarele. După ce m-am prezentat și mi s-au luat datele de către polițiștii de frontiera, mi-au mai prezentat o nevoie mare a refugiaților. Nu doar hrana era necesara ci și transport către contactele lor, atât în tara cât și în afară. Așa ca am și luat 6 ucrainence și le- am adus la București. Înainte sa ajung în București, am fost contactat de fratele meu Raul, care mi-a cerut sa merg în nordul României, la vama Siret, sa preiau și de acolo ucraineni pentru ca era o criza mare în transportul lor, având în vedere ca atunci intrau în România 400 de ucraineni pe ora. Acest lucru mi-a confirmat clar ca sunt ,, pe val”. Aveam nevoie de o confirmare biblica și în timp ce citeam Biblia în Fapte 11:27-30, am înțeles ca ucenicul vede criza, se implica fiecare cu ce poate și cât poate și încredințează bunuri la oameni de încredere care sa le distribuie celor în nevoie.
Pe lângă nevoia de transport, am înțeles ca trebuie sa fac mai mult decât atât, sa le asigur si toate cele necesare pe parcursul călătoriei cum ar fi: hrana, apa, cafea sau orice aveau nevoie pe drum. Am citit in Cuvântul lui Dumnezeu un text care se afla în Judecători 19. Acolo este vorba despre un levit și țiitoarea sa care călătoreau. În călătoria lor, noaptea i-a prins pe drum și aveau nevoie sa rămână într-un loc peste noapte, care sa le ofere siguranță. Au întrat în Ghibea, dar problema era ca nu se găsea nimeni care sa ii primească. În versetul 16, Biblia spune ca un bătrân se întorcea seara de la munca câmpului și văzându-i acolo i-a intrebat : “Încotro mergi, și de unde vii? “. Levitul a comunicat bătrânului aceasta nevoie a lui de a fi găzduit pentru o noapte. Chiar dacă Levitul spune ca nu are nevoie de nimic altceva, nutreț pentru animal sau pâine pentru el și roaba lui, bătrânul spune: ,, Pacea sa fie cu tine! TOATE NEVOILE TALE LE IAU ASUPRA MEA”!!!! Ucrainenii au nevoia aceasta de a fi ajutați în ,, călătoria lor forțata” și fiecare dintre noi alegem cine vrem sa fim : bătrânul sau ,, acel nu s-a găsit nimeni care sa ii primească”, cum spune versetul 15.
De atunci, prin Harul lui Dumnezeu, am făcut peste 35 000 de km în slujirea refugiaților și slujit peste 100 de refugiați.
Rugați-vă pentru aceasta lucrare de ajutorare, pentru ca cel rău nu sta de-o parte ci caută sa încurce destul de mult lucrurile.
Mulțumim și vă dorim ca Domnul sa vă binecuvânteze!
