De când a început războiul, și ne-am implicat în a-i slujii pe ucraineni, am avut darul sa transportam peste 300 de ucraineni si sa cazam peste 60 de persoane Am făcut peste 90 000 de km și parcă nu eram complet. Asta pentru ca mi-am dorit sa am pe cineva și pe termen mai lung. În frământările mele, am avut un gând, și anume sa aduc o familie cu mai mulți copii sa petreacă Crăciunul cu noi.
În timpul acesta, am fost contactat de contactul meu de la Odessa și m-au întrebat dacă putem ajuta cu un cort și un generator. Am vorbit cu partenerii mei de la Organizația Live Global care s-au implicat imediat si am reușit sa cumpăram cortul și generatorul. Fratele din organizație a venit în România și împreuna am mers în Ucraina. Lucrurile au fost aranjate așa de bine de către Dumnezeu încât am putut ajuta alți doi ucraineni ducandu-i înapoi din România în Ucraina. Ei se întorceau in Nicolaev. Pe Andrei si Olga i-am cunoscut în Martie când i-am adus în România dintr-un centru de refugiați din Cehia.
Am folosit situația asta ca o oportunitatea de a lua o familie la noi. Am vorbit cu contactul nostru din Odesa, i-am împărtășit gândul meu, iar aceasta a fost foarte incantat sa mă ajute în a găsi acesta familie. Am ajuns în Odessa și am fost întâmpinat la depozitul contactului nostru cu un bec care se alimenta de la o baterie. La puțin timp după ce am ajuns, a venit curentul ceea ce pentru ea fost o mare mirare. Asta în situația în care ei au 2 sau 4 ore curent pe zi. Lumina folosita la magazine venea de generatoare cu un zgomot asurzitor. A doua zi, am vizitat Odessa și 2 case cu refugiați. Situația lor a avut un puternic impact emoțional pentru mine când am văzut condițiile în care sunt nevoiți sa trăiască. Am hotărât sa mai fac un convoi după Crăciun. Am văzut bunătatea lui Dumnezeu prin implicarea multora dintre prietenii mei din țară și din străinătate.
La întoarcere acasă am luat o mama cu 4 copii cu noi, sa împlinesc ceea ce mi-am dorit. După 12 ore de condus aflu ca de fapt mama era soră în Hristos, lucru care m-a șocat pe mine și pe prietenul meu american. Contactul nostru nu ne-a comunicat lucrul acesta iar comunicare cu dânsa nu o puteam face decât prin google translate. Neavând internet 12 ore, nu am putut comunica, dar cand am avut rețea, a fost o bucurie pentru noi sa aflăm ca de fapt, Dumnezeu binecuvânta chiar un copil al Sau, prin noi.
Am ajuns acasă și timp de aproape 2 săptămâni, am căutat sa fim o binecuvântare pentru ei. I-am dus la târgul de Crăciun de la Craiova, unde s-au bucurat de luminițe și produse tradiționale românești. Am mers cu ei la patinoar, am cântat împreuna colinde iar în seara de Ajun le-am pregătit cadouri pentru fiecare în parte. Cu întreaga familie ne uitam la bucuria cu care deschideau cadourile și la zâmbetele de pe fata lor. Am văzut mulțumirea pentru binecuvântare de care Dumnezeu le făcuse parte. Am cumpărat haine pentru ei, jucării, produse de igiena personala, încălțăminte, jocuri de masa, dulciuri si tot ce am crezut noi că ar fi necesar pentru ei și i-ar bucura. Am cumpărat încălțăminte chiar și pentru ceilalți 2 copii rămași acasă în Ucraina cu bunica. Acestea având scoală, nu au putut veni. Am făcut cumparaturi impreuna cu mama, și pentru ziua de Crăciun, ea a pregătit masa în stil ucrainean. Ne-am bucurat de mâncarea delicioasa și cu cei din biserica care au ales sa petreaca, la invitatia noastra ,ziua de Craciun cu noi.
Ca familia aceasta să aibă un Craciun așa binecuvantat, fiecare din familia noastra s-a implicat cum a putut. Avand in vedere ca eu trebuia sa pregatesc si convoiul, ceea ce implica foarte multe lucruri de făcut (cumparaturi, acte necesare la vama, toate produsele numărate, tabeluri etc), băieții mei m-au ajutat la încărcat -descărcat, fata cea mare, impreuna cu Vera, au ajutat la cumparaturi pentru cadourile lor. Fata cea mica era tot timpul cu copiii ucraineni iar mama mea era implicată la bucatarie. Toți am făcut tot ce-am putut ca ei să simtă dragostea lui Dumnezeu manifestată prin noi. In tot acest timp, atat copilașii cât și mama, nu știau cum sa își arate multumirea si pur și simplu sareau la noi și ne imbrățișau. Ne făceau desene care să exprime multumire si bucurie. A fost un timp binecuvantat, nu numai pentru ei, dar și pentru noi. Copiii ni se adresau cu unchiule si matusa ,ceea ce a facut să ne apropie și mai mult simtindu-i aproape ca și parte din familie.
A doua zi după Crăciun dimineața, la ora 3, am plecat către Ucraina- 3 masini cu alimente pentru convoi și a 4 a cu familia. Am ajuns la vama unde contactul nostru din Odesa a venit sa incarce alimentele. Noi am trecut cu bacul în Ucraina la 10.30 și în jur de 7 seara am ajuns în Odessa unde am lăsat familia. Ne-am luat la revedere și din cauza situației de război, nu ai voie sa circuli după ora 11 noaptea ceea ce ne-a făcut sa dormim o noapte in Odessa. Dimineața ne-am pornit spre Romania. Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns în jur de ora 8 seara acasă.
Mulțumim celor care s-au implicat, fie ca a fost financiar, fie că și-au pus timpul la dispoziție în a ne ajuta, in mod deosebit cu actele pentru convoi deși erau sărbătorile, fie ca ne-ati purtat în rugăciune, Dumnezeu sa va răsplătească, și bucuria de a fi co lucrător cu El să vă umple inimile!
Rugati-va pentru aceasta familie ca Domnul sa ii pazeasca si sa lucreze in casa lor cu putere!
Iulia este mama care a fost la noi împreuna cu Yan (2 ani), Kira (5 ani), Milana (9 ani) și Șase (11 ani). Mama Iuliei este cea care L-a cunoscut prima pe Domnul, acum doi ani. Iulia L-a cunoscut pe Domnul și ne rugam pentru soțul ei care încă nu-L cunoaște pe Domnul, ca și el să își deschidă inima.
