Botez Craiova nov 2022

Când orașul meu a început să fie bombardat foarte tare, eu și familia mea ne-am adăpostit într-un subsol. Când am auzit rachete, m-am speriat dar știam că DUMNEZEU ESTE CU MINE. Am încredere în El. Știu că îmi aude rugăciunile. Dumnezeu mă ajută și mă sprijină. El mă ține de mână și mă ghidează prin viața mea. Viața mea este lucrarea lui Dumnezeu. În această vară am avut ocazia să fiu cu biserica Speranța în tabără. A fost un timp cu adevărat binecuvântat într-un loc binecuvântat. Dumnezeu mi-a atins inima și am decis că vreau să aleg lumina în viața mea. Vreau să-l aleg pe Isus. Vreau să fiu botezată! Acum vreau să spun că sunt ucrainean după naționalitate, dar în primul rând sunt creștină. Dumnezeu nu este doar într-o singură țară. El este aici. Și poate că nu înțeleg mare lucru în română, ar știu că sunt aici pentru că Dumnezeu vrea să mă vadă aici.

Mi-am dat seama că aceste cuvinte au fost pentru mine și am ieșit în față și m-am pocăit.

Ei sunt oameni așezați, liniștiți care iubesc persoanele din jurul lor și care ii ajuta de câte ori este nevoie. Copilăria mea a fost una frumoasă și liniștită, dar adolescența, m-a dus spre tărâmuri obscure.

Am cunoscut persoane care ulterior m-au îndepărtat de principiile de viață bună ale familiei și de Domnul și m-am afundat într-o viață de plăceri ale păcatului care m-a făcut să pierd cărarea de lumină. Am ajuns să-mii petrec timpul prin baruri înconjurată de droguri alcool și alte lucruri rele, să lipsesc de acasă zi și nopți întregi și chiar să nu mai merg la școală. Astfel în ultimul an de liceu în loc să-mi pregătesc drumul spre o carieră profesională eu
rătăceam împreună cu prietenii mei prin locuri care atunci îmi aduceau o fericire superficială. Așa am ajuns să pierd anul școlar și să trebuiască să repet pentru că eram foarte obosită ca să mă trezesc și să mă duc la ultimul examen pe care îl aveam. Să nu credeți că mă durea prea tare, m-am angajat ca să am banii să-mi fac viața și mai plăcută. Nu mă gândeam la suferința părinților mei și nu-mi era rușine de nimeni.
Nu voiam să aud nimic din ce-mi spuneau părinții mei , eu îi aveam pe prietenii mei. Dar mama și tata așa de buni au fost încât ,când și-au dat seama că mă îndepărtăm și mă pierdeam din ce în ce mai repede și mai mult și-au pus la cale un plan ca să mă ajute.
Au hotărât ca eu, fratele meu și mama să ne mutăm în România. Eu când am auzit să nu credeți că m-am entuziasmat, din contră, nici nu voiam să aud așa ceva. Ei au insistat să mă convingă cu argumente bune, dar nu aveau cum să mă facă să înțeleg, eu eram în lumea mea frumoasă, lucram 12 ore, dormeam 4-5 ore și uneori nici orele acestea nu le dormeam pentru ca mergeam in cluburi. Atunci ei mi-au spus că eu singură mă distrug, asa ca ideea de a merge in România rămânea in picioare.
Eu pur și simplu am ignorat. Când vorbeau cu mine parcă vorbeau cu pereții și totuși eu cred că pereții erau mai atenți decât mine. Într-o noapte totul s-a schimbat. Am avut un vis. Din păcate nu mi-l amintesc dar parcă prin
acest vis cineva îmi spunea că trebuie să merg în România. În dimineața următoare m-am trezit și am luat telefonul în mână și din impuls am sunat-o pe mami și am întrebat-o ce pot face în România.
Mamei nu-i venea să creadă că acea persoană care vorbea la telefon cu ea eram eu. Ea mi-a spus că pot studia și mă pot pregăti pentru o viață nouă. Și atunci fără să pot respinge gândul care îmi spunea să merg în România m-am hotărât să vin.
Când am venit, în primele zile, i-am cerut mamei mele numărul de telefon al surorii mele în Domnul de azi Moni Cimpoeru, fata unor prieteni și frați în Domnul cu mama mea. În urma cu un an nici nu vroiam să o cunosc, dar acum ea m-a invitat la biserică. Din plictiseală m-am dus la seara de jocuri de la biserica Speranța și m-am simțit atât de bine în cât abia așteptam să revin. Au trecut 2 luni de atunci și vreau să vă spun tuturor că după acea zi ceva s-a schimbat în mine. Dorința mea de a-l cunoaște pe Dumnezeu a crescut din ce în ce mai mult.
Într-o zi am solicitat o întâlnire cu Pastorul Raul pentru că aveam câteva întrebări. La întâlnire am primit clarificare a modului cum pot fi iertată de păcatele mele. Din Cuvântul
Domnului am primit un verset care mi-a deschis ochii complet Faptele apostolilor 10:43:
“ Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în el capătă, prin numele lui, iertarea păcatelor.”
Apoi a urmat o perioadă în care Dumnezeu a început procesul de eliberare din legăturile
mele vicioase. Comportamentul meu cu familia s-a schimbat complet. Respectul față de ei a crescut din ce
în ce mai mult, discuțiile și certurile au dispărut. Am învățat să iubesc, să înțeleg, să ascult și să respect oameni din jurul meu, am recuperat motivația în privirea studiilor. Domnul a adus lumină în viața mea, mi-a fost alături și m-a iubit mereu. A fost atât de bun încât simt nevoia de al sluji și al iubi în toate momentele vieți mele.
Aici cu acești oameni am învățat ce înseamnă un prieten, un frate. Am învățat că modul meu de a mă bucura de viață nu era adecvat și că pot fi făcute multe lucruri mai frumoase dacă îl accepți și îl vrei pe Domnul alături de tine. Dumnezeu prin toți acești oameni m-a învățat că nu am nevoie de nimic sau altcineva decât
de El pentru a fi fericită. Acum El este sprijinul meu și speranța mea la o viață veșnică.
Eu am văzut cum a lucrat Domnul în viața mea, și azi sunt aici în prezența dumneavoastră pentru a încheia legământul meu cu Domnul nostru Isus Hristos.

După o vreme, tinerii din biserica unde mergeam eu, au plecat. Eu fiind foarte atașat de ei, am plecat si eu după ceva vreme. Doar ca eu nu am plecat intr-o biserica, ci am plecat departe de tot ceea ce înseamna Dumnezeu.
Am plecat intr-o lume total straina de Dumnezeu. O lume a drogurilor, a fumatului, a petrecerilor…o lume a distractiei. Am ajuns asa de rău ca ma enervam si imi doream sa-i bat pe aceia care ma călcau pe nervi. Am ajuns chiar sa-i urăsc. Cu cei din anturajul meu cu care făceam rele eram in relatii bune, însă pe ceilalți ii uram fără niciun motiv. Ajunsesem intr-un punct in care dacă cineva îmi vorbea de Dumnezeu, ma enervam foarte tare, pentru ca nu voiam sa aud deloc despre El. După ceva timp, bunica mea a avut un vis cu mine, in care Dumnezeu ii zicea ca ma voi îmbolnăvi de leucemie. Nu a trecut mult timp după vis și m-am îmbolnăvit. Ajunsesem cu boala aceasta intr-un punct foarte critic si am ajuns la spital. Eu fiind o persoana foarte energica ma tot dădeam jos din pat, ma plimbam pe holuri pana m-a văzut o doctora a țipat la mine și mi-a spusș: ”nu te mai ridica din pat, ca se
sparg vasele de sânge si poți sa mori!”
Când am auzit aceste vorbe 2 săptămâni de zile nu m-am mai dat jos din patul spitalului, doar la baie si atât. Dădusem vina pe Dumnezeu pentru boala pe care o aveam, dar bunica mea si mama mea, îmi spuneau mereu ca Dumnezeu lucrează si ca este doar o încercare. Fiind in spital, nu mi-am dat seama, dar acum pot sa văd asta. Satan lucra prin gura unei femei. Ne tot spunea ca bloala este începutul morții si ca ma voi chinui mult.
După ceva timp, doctorii m-au trimis acasă si mi-au dat un alt tratament. Au zis ca nu mai are rost sa folosesc tratamentul lor din spital și mi-au dat un alt tratament pe care sa-l urmez acasă. Când am ajuns acasă, bunica mea a avut încă un vis cu mine,in care Domnul iispunea ca voi fi vindecat. După o vreme de 7 luni in care am fost la controale la spital, am urmat un regim și un tratament foarte puternic împotriva bolii. Îmi aduc aminte când ma duceam cu bunica mea către spital, ca mereu o întrebam “oare ma internează de data asta?“
Și ea spunea mereu ca Dumnezeu știe mai bine.
După cele 7 luni si puțin, am fost vindecat complet. S-au mirat toți doctorii din acea secție. Cum de eu am fost vindecat? Numai mâna lui Dumnezeu a fost acolo. Și încă o data am observat ca vorbele lui Dumnezeu sunt mai mari decât vorbele Satanei pe care le-a auzit prin gura femeii aceleia. Bineînțeles ca după asta, am înțeles ca doar Dumnezeu a putut lucra, doar mâna Lui a fost la lucru. Am început sa merg iar la biserica dar nu a durat mult pentru ca m-am întors iar in lumea aceea departe de Dumnezeu. Dar acum, fiind mai mare ,făceam lucruri mult mai rele. Ajunsesem sa fur din magazine ,chiar sa ne fac bani din a vinde substanțe interzise. Eram un om
plin de ura, dar știam ce făcuse Dumnezeu in viața mea.

Dupa o vreme, am primit un mesaj de la verișoara mea Moni, care îmi spunea despre o tabăra creștina a Bisericii Speranța. Mi-am zis mie, hai sa merg sa mai pierd timpul pe acolo, neștiind ce se va întâmpla cu mine in acea tabăra. Intr-o zi de miercuri, in acea tabăra, la închinarea de seara, am zis sa îmi deschid și eu inima sa văd dacă face Dumnezeu ceva. In acele momente Dumnezeu m-a iertat, m-a atins asa de tare, încât am zis ca nu
mai vreau nimic altceva. Nu mai îmi trebuie nimic, doar Dumnezeu. Inchinarea aceea, ce se întâmplase acolo, Mâna lui Dumnezeu, toate aceste lucruri ma atinseseră pe mine și ma schimbaseră foarte mult.
Din inima mea dispăruse ura, oamenii rai cu care umblam, dispăruse tot ce era rău in viața mea.
Am ajuns înapoi in Craiova, am vorbit cu Raul, cu Sebi și le-am spus ca vreau sa îl urmez pe Dumnezeu cu toată inima. Dar mi-am dat seama ca un loc ma schimba. Acolo nu sunt asa cum ar vrea Dumnezeu sa fiu și acela este anturajul din mediul sportiv. Stiu ca Dumnezeu prețuiește sportul, dar problema mea era anturajul de acolo.
Am jucat fotbal mulți ani, m-am dedicat acestui sport, dar când intram in meciul de fotbal, vorbeam urat, eram foarte nervos si am realizat ca trebuie sa ma schimb!
Asa ca am zis las toate astea, las toată cariera mea, las tot ce am făcut pana acum, las sportul la care tin cel mai mult ca sa Te urmez pe Tine, Doamne.
Și iată -ma acum, vreau sa devin slujitor al lui Dumnezeu. Am văzut cu ochii mei cât de bun este Dumnezeu și acum nu pot sa mai plec de aici. Cred cu toată inima mea in El, de aceea am ales sa fac botezul, legământul cu
Dumnezeu.
Ii mulțumesc lui Dumnezeu ca niciodată nu m-a lăsat singur și a fost mereu cu mime. Domnul sa va binecuvânteze!